Istoria Berii

**[GM]Bloxy** Mar Aug 09, 2011 8:58 am

Istorie

Berea a apărut acum cca. 6000 de ani. Vine cel mai probabil de la pâine care s-a udat şi a început să fermenteze, de unde a apărut procesul de fermentare.
Această descoperire a avut loc de mai multe ori în istoria omenirii, astfel că nu se poate şti sigur, unde a fermentat la început berea.
Cele mai vechi urme de bere, care provin din anii 3500-2900 î.Hr., au fost descoperite de curând în Tepe, Mesopotamia (astăzi în Iranul de vest).
Unii cercetători studiind un număr mare de texte antice, cât şi texte târzii au ajuns la concluzia că în antichitate exista o legătură strânsă între coacerea cerealelor şi fabricarea berii. Coacerea cerealelor este până in zilele noastre un moment important în fabricarea berii.
Se pare că berea era asemănătoare unei grăsimi groase de culoare întunecată, fără să conţină o cantitate mare de alcool, însă foarte hrănitoare. Datorită gustului deosebit, ea ocupa un loc important in dieta oamenilor din acea vreme. Arheologii de la Universitatea Cambridge au interprins un studiu al proceselor de pregătire a berii şi cerealelor in Egiptul antic. Obiectul de studiu a fost găsit in mormintele in care s-au păstrat rămăşiţe de mâncare şi bere. Calitatea acestora depinde de zahărul necesar pentru fermentaţie.
În zilele noastre, pentru uşurarea procesului seminţele se pun la uscat, astfel încât se obţine malţul. Malţul se fierbe, se strecoară şi se adaugă drojdie. Potrivit reţetei tradiţionale, pentru obţinerea unei drojdii naturale se prepară un aluat din făină de grâu, iar aluatul se punea la copt până când mijlocul se întărea. După care, bucăţile din aluatul copt se puneau într-un decoct de malţ pentru pregătirea berii.
În toată lumea 20.000 de feluri de bere sunt îmbuteliate în 180 de feluri, de la normală, slab alcoolizată, pils, amară, cremă de bere şi bere neagră.
Chinezii au produs berea numită ‘Kui’ cu aproximativ 5000 de ani in urmă. In Mesopotamia, o tabletă de lut veche de 4000 de ani, indică faptul că meseria de berar era una foarte respectată şi că cei mai buni berari erau femei. In vechiul Babilon, femeile berar erau de asemenea şi preotese. Zeiţele Siris şi Nimkasi erau patroanele berii, iar unele tipuri de bere erau rezervate exclusiv unor ritualuri divine.
În 2100 î.Hr. Hammurabi, al 6-lea rege al Babilonului, a inclus reglementări privind activitatea tavernelor in marele lui Cod de Legi. Aceste reglementări aveau în vedere distribuţia berii şi erau creeate astfel încât să protejeze consumatorii. Pedeapsa prevăzută pentru vânzarea unei cantităţi mai mici decât cea menţionată era înecul, ce s-a dovedit o metodă eficientă pentru prevenirea repetării infracţiunii.
O veche tabletă, acum în păstrare la Muzeul Metropolitan din New York, descrie berea babiloniană ca fiind o bere neagră, bere deschisă, bere roşie, bere cu trei straturi, bere cu cap, bere fără cap, etc. Se mai menţionează faptul ca berea era băută printr-un pai, iar în cazul familiei regale un pai aurit, destul de lung încât să ajungă de la tron la un container mare de bere ţinut în apropiere.
Acum 5000 de ani în Egiptul Imperial al faraonilor, berea era un important aliment în dieta zilnică.
Oamenii se strângeau să bea in “case ale berii”. Berea era băutura naţională a ţării, un aliment de bază ce îşi găsea loc atât în meniul nobilimii cât şi în cel al oamenilor de rând (fellah). Pe lângă faptul că era o băutură, berea era folosită şi ca medicament. Un document medical care a fost scris în jurul anului 1600 î.Hr. listează 700 de reţete, din care în jur de o sută conţin cuvântul “bere” . În 1996 berăria Courage Brewery din Newcastle, Anglia, a îmbuteliat 1000 de sticle de bere blondă, denumită Tutankhamun Ale după o reţetă veche de 3200 de ani, găsită în Templul Soarelui Reginei Nefertiti. Prima dintre sticle a fost vândută, mai târziu, la licitaţie cu 1000$.
Egiptenii obişnuiau să aprovizioneze morţii cu mâncare şi bere. Un vechi mormânt egiptean poartă inscripţia : ”…satisface spiritul său cu vită şi pasăre, pâine şi bere”. În tavernele din Egipt, cel mai folosit toast era “Pentru stafia ta !”.
Se spune că egiptenii sunt cei care i-au învăţat pe greci să facă bere.
Faimosul scriitor grec Sofocle încuraja cumpătarea, şi sugera o dietă compusă din “pâine, carne, legume verzi şi zythos (bere)”. Alţi scriitori greci timpurii ca Herodot şi Xenofon, menţionează berea de asemenea în scrierile lor.
Romanii apoi au arătat triburilor sălbatice din Britannia tainele fabricaţiei berii.
Regina Elisabeta, în timp ce călătorea prin ţară, trimitea întotdeauna curieri înainte pentru a degusta berea locală. Dacă aceasta nu se ridica la standardele necesare o rezervă era trimisă imediat din Londra către ea.
Tatăl lui William Shakespeare a fost degustător de bere sau “conner”. Acesta testa berea turnând o parte pe o bancă, aşezându-se apoi pe aceasta în timp ce termina restul berii. Dacă era zahăr in bere, sau dacă nu era pură, pantalonii din piele pe care îi purta aveau să se lipească de bancă după jumătate de oră.
La sfârşitul secolului 17, alocaţia săptămânală pentru elevii de toate vârstele de la o şcoală din Anglia consta în 2 sticle pe zi. Berea era mult mai sigură şi mai bună la gust decât apa potabilă disponibilă, care adesea provenea din râuri poluate. Berea era de asemenea comună la locul de muncă. Omul de stat şi de ştiinţă, Benjamin Franklin, care a trăit în Londra între anii 1757-1774, a înregistrat consumpţia zilnică de bere într-o tipografie din Londra ce a vizitat-o. Fiecare dintre angajaţi consumau o halbă înainte de micul dejun, o halbă între mic dejun şi prânz, o halbă la prânz, o halbă la ora 6 şi o halbă când terminau lucrul.